[ Timpul fiecaruia! ]

"Cand vrei sa scri,inceputul e in totdeauna cel mai ingrozitor ! Te paralizeaza indoielile si senzatia de neputinta,chiar si dupa ce ai scris 10 sau 100 de scrieri,te pomenesti ca e la fel de greu la fel de imposibil ca si prima oara,ba mai mult...e mai greu decat la inceput "[Marcos din Cenaclu]

Bun,deci trecand peste introducere,tocmai mi`a murit acum jumatate de ora,vecinul de la etaju 1 "Dz sa-l odihneasca in pace".
Tata e la etaju 1,la ei,sa ii ajute pe oamenii adunati acolo cu nu stiu ce,tot ce stiu e ca sa dus cu o surubelnita...intre timp am stat si am meditat putin asupra vietii pana cand o prietena mi`a zis " Alexandra..avem multi batrani in Neptun,o sa fie multe imormantari anu asta" .
Si asa e. Suntem putini tineri in Neptun,nu stiu ce dracu cautam p`aci.
Adevaru e ca Neptunu,parca e un azil de batranii. E un fel de DissneyLand al pensionarilor... au balnear,au peisaje profunde..pe care daca le privesti te iau indoieli asupra vietii,au pensii mici...preturi marii in magazine...etc etc.
Si totusi,par atat de tristi.
Ok,de la nastere fugin intruna,pasesti o data si totul pare posibil.
Vrajeli ! Adevarul e ca de la primul contact cu viata pana la moarte,un fel de evolutie-involutie, lucrurile nu prea se schimba gradat,ci brunsc,in salturi mari.
Cei ce pricep asta, isi petrec viata cautand urmatorul salt urias.
Mie si celorlalti care nu inteleg,pana si topaiala ni se pare o prostie.
Nu as vrea sa trec prin viata facand salturi uriase,ca la batranete sa ma intreb "ce ar fi fost daca..." .Nici sa topai nu vreau !
Vreau ca timpul sa nu fie dusmanul meu,ci cel mai bun prieten .Sa treaca greu,si sa nu ma lase sa ma plictisesc ! :>