“Numai ca in viata lucrurile se petrec si altfe, Omul presupune ca isi joaca rolul intr-o anumita piesa,si nu banuieste ca intre timp pe scena decorul a fost schimbat pe nesimtite,iar el nesesizand nimic se trezeste dintr-o data in mijlocul unui spectacol oarecum diferit de cel precedent.”
Asta mi se pare ce-a mai potrivita introducere. Introducere pentru ce? Cum era normal,a venit timpul sa scriu si despre,probabil “iubirea vietii mele” si anume Teatrul.
Dupa ce m-am trezit in “palmele” lu tata,in timp ce ma intoxicam cu monoxid de carbon,de la “flacara sfanta” adusa de la Inviere,dupa ce a terminat tata sa`mi reproseze lucruri de genu “"fiti`ar lumina a dracu ca nu puteai dormii tu fara lumanarea pastiilor matii aprinsa” ,pot spune ca am avut o …revelatie. Si in contextul ultimelor lucruri intamplate in ultima perioada,am aruncat o privire peste trecutul meu..si am realizat ca…am facut destul de multe la cei 16 ani ai mei.
Sa incep cu scoala…nu prea are rost,ca faptul ca am ajuns in clasa 10 nu e neaparat meritul meu,daca nu aveam bafta de profesori indulgenti si colega mea de banca,de copiat cap-coada la Tezele Cu Subiect Unic, cred ca ramaneam repetenta din clasa I,si probabil aveam viitor asigurat la “Carma Tarii”.Cum? Deveneam si eu amanta de ceva,deci prin urmare ministru de altceva, dar cum am trecut de 5 clase nu prea cred ca mai este posibil.
Si cum ziceam,in timpul depanatului amintirilor la pereti,am ajuns la concluzia,ca marea mea realizare,si lucrul cu,care ma mandresc cel mai mult este ca ,am fost pe scena in fata unei multimi de oameni,si am jucat in fata acelei multimi de oameni.
Si nu a fost usor ! Imi aduc aminte,ca prima data,cand trebuia sa jucam prima noastra piesa de teatru “Prietioasele Ridicole”,atat eu cat si colegii mei nu stiam pe unde sa mai fugim si pe unde sa ne mai ascundem de emotie. Acum mi se pare amuzant si imi vine sa rad,cum ne manifestam fiecare,cand stiam ca trebuie sa iesim imbracati in haine de epoca,ca unicul nostru scop acolo era sa iasa bine,ca nu era loc pentru greselile de la repetitii,si toate astea,pentru in sala se aflau toti cunoscutii in fata carora nu`ti permiteai sa te faci de ras.
Am destui prietenii.insa am un singur grup de prietenii,care indiferent de toanele si apucaturile mele,ma aduc pe calea cea buna si ma acepta asa cum sunt . Nu sunt multii dar sunt cei mai bunii.
La teatru ,avem parte de o Coordonatoare,care a reusit atat de usor sa ne faca sa iubit teatrul si ce reprezinta el . A reusit sa transforme echipa intr-o mica familie. A reusit sa ne invete sa facem diferenta intre viata de scena si “lumea reala”.
Am realizat,ca sa joci teatru cu oamenii din jurul tau e destul de convenabil, cu toate ca uneori e necesar nu mi`ar placea sa am 2 masti . Oricum sa fi tu insati si sa fi luat de prost e de cacat. Cand vrei,si iti doresti ceva,teatrul de ajunta,sa dai senzatia de credibilitate,dar cand intri in probleme,teatrul nu te ajuta sa iesi din ele.
Pe scena e singurul loc in care poti deveni altcineva,si sa uiti cine esti cu adevarat,macar pentru cateva ore . Pana si atunci cand dormi,te bantuie gandurile tale,dar atunci cand transpui un personaj,uiti pentru o clipa cine esti.
Nu sunt experta in teatru,si nu voi fi niciodata ,una e sa fi bun si alta e sa fi profesionist,eu nu sunt nici una din ele, dar am realizat pe parcurs,orele petrecute la repetitii m-au ajutat sa cunosc mai usor oamenii. Oamenii sunt usor de citit,unii dintre ei,altii mai dificili.
Imi place sa studiez comportamentul oamenilor,sa ma joc si sa le fac jocul. Oricum viitorul meu nu cred ca va fii de actor,intr`o industrie in care talentul asta nu se vinde.
Mi-ar placea sa fiu actor si in paralel psiholog. Astea sunt doar vise…si oricum imaginatia e un proces de exagerare a lucrurilor.
Cred ca ce`l mai probabil o sa devin scriitoare,o sa mor de foame,si singurii mei banii o sa`I dau pentru tiparirea cartilor care nu se vor vinde, fie ca o sa scriu ceva inteligent sau nu. Stiu ca am talent in a exagera un lucru in asa fel sa scriu despre el o carte intreaga,insa defectul meu este ca mi-e lene.
Insa,pentru moment,o sa raman la teatru ! Pentru mine decid eu ce-I corect !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Faceti-va de cap !